Amintiri care nu au existat niciodată: adevărul tulburător despre memorie
Mandela effect – fenomen psihologic în care un număr mare de persoane își amintesc greșit același lucru, crezând cu tărie că memoria lor este corectă.
False memory – o amintire incorectă sau distorsionată pe care o persoană o percepe ca fiind reală, chiar dacă evenimentul nu s-a întâmplat sau s-a întâmplat diferit.
„Mirror, mirror on the wall, who’s the fairest of them all?” este o replică faimoasă din filmul „Albă ca Zăpada și cei 7 pitici” din 1937 care, de fapt, nu a existat niciodată. În urma mai multor dezbateri și răscoliri în cutia cu amintiri ale copilăriei, s-a dezvăluit că linia originală este „Magic mirror on the wall, who’s the fairest one of all?”. La început poate părea doar o diferență nesemnificativă, care oricum nu schimbă sensul scenei, dar ce ne facem atunci când astfel de contradicții se ivesc la scări mult mai largi, divizând publicul în grupulețe și făcând fiecare persoană să își ridice câte un semn de întrebare?
Efectul Mandela este un fenomen ce pune piedici atât cercetătorilor din domeniul psihologiei, nereușind să găsească până acum o explicație clară pentru declanșarea acestui mecanism, cât și nouă, ca persoane, când vine vorba de a ne baza strict pe memoria colectivă. Termenul referitor la această iluzie în masă a fost creat în 2009 de către Fiona Broome, scriitoare și cercetătoare de fenomene paranormale din SUA. Ceea ce a împins-o cu adevărat să preia inițiativa a fost descoperirea că mai multe persoane, ca și ea, își aminteau clar că Nelson Mandela murise în închisoare în anii 1980, deși, în realitate, el a fost eliberat în 1990 și a murit abia în 2013. Conform sursei YouTube “The Mandela Effect Finally Explained” , specialistul explică faptul că astfel de erori apar deoarece memoria nu funcționează ca o înregistrare fidelă, ci reconstruiește informațiile, ceea ce poate duce la apariția unor amintiri colective greșite.
Un proces asemănător, doar că la scară individuală și poate mai înfricoșător prin impactul personal pe care îl are, este „False Memory” sau „Amintiri false”. Conform sursei Wikipedia, în anii 1970, psiholoaga americană Elizabeth Loftus a devenit celebră după ce a publicat o serie de studii care arătau că modul în care sunt puse întrebările poate modifica amintirile oamenilor. Studiul său a arătat că amintirile nu sunt înregistrări fidele ale trecutului, ci pot fi construite și modificate. Participanților li s-au prezentat patru episoade din copilărie (trei dintre ele erau reale și fuseseră confirmate de membri ai familiei), ultimul fiind complet inventat: o poveste despre cum persoana s-ar fi pierdut într-un centru comercial, ar fi fost speriată și ar fi fost ajutată de un străin. Totuși, după o serie de interviuri, unii au început să raporteze detalii despre eveniment (descrieri, emoții și imagini), deși acesta nu avusese loc niciodată.
În concluzie, studiile despre Mandela Effect și False Memories arată că memoria nu este o oglindă fidelă a trecutului, ci o reconstrucție care poate fi influențată și modificată.
Articol scris de Marian Georgescu