„Liceul este cea mai bună perioadă din viața ta.”
Asta spun majoritatea adulților adolescenților. Însă adolescentul de astăzi trăiește într-o lume în care inteligența artificială preia tot mai multe task-uri, iar un screen time de peste 8 ore pe zi a devenit ceva obișnuit. În acest context, adolescenții se confruntă din ce în ce mai des cu probleme care le afectează sănătatea mintală.
Pentru a înțelege mai bine realitatea lor, am realizat un sondaj în rândul elevilor cu vârste cuprinse între 16 și 17 ani. I-am întrebat cu ce se confruntă cel mai des, iar răspunsurile au fost următoarele:
–bullying-ul, uneori chiar din partea profesorilor către elevi;
– prieteniile din liceu și dilema „în cine ne putem pune încrederea?”;
– dificultatea de a ne integra într-o clasă;
– modul în care gestionăm zvonurile și bârfele apărute despre noi.
Liceul este o perioadă imprevizibilă, plină de provocări emoționale și sociale. Tocmai de aceea, considerăm important să discutăm deschis despre aceste probleme. Avem plăcerea de a discuta despre aceste subiecte alături de un specialist, Dna Psiholog Tudor Luminița, psiholog clinician, care ne va oferi o perspectivă avizată și soluții pentru gestionarea lor.
„Atunci când adulții spun că «Liceul e cea mai frumoasă perioadă din viață» fac această afirmație mai mult raportându-se la propria experiență, atunci când privesc retrospectiv la evenimentele trecute. Când ești adult, sunt mult mai multe griji, responsabilității și situații de gestionat, unele deosebit de complexe și cu implicații majore asupra vieții personale, dar și a celor din jur. Privind înapoi la adolescență, adultului evident că i se pare o perioadă frumoasă, căci a uitat, poate, nesiguranța, singurătatea și frica de a nu fi suficient, dorința de a ieși în evidență, entuziasmul și exuberanța acestei perioade.
Referitor la problemele menționate mai sus, ele ilustrează provocările cu care se confruntă adolescenții de azi. Deși complicate, acestea nu sunt situații fără ieșire. Haideți să le luăm pe rând!
Bullying-ul este un fenomen din ce în ce mai răspândit în mediul școlar, fenomen grav care depășește simpla tachinare și care are nevoie de un răspuns pe măsură. Indiferent cine se află în rolul de agresor, victima trebuie să știe că este important să vorbească despre ceea ce i se întâmplă și să nu suporte în tăcere comportamentul agresorului. În fiecare școală există, cu siguranță, un adult (profesor, diriginte, director) cu care elevul poate să comunice pe această temă și care va lua măsuri împotriva agresorului, indiferent cine ar fi el. De asemenea, îi încurajez pe liceeni să discute acest lucru și cu adulții din familie, sunt șanse să fie mai receptivi decât se așteaptă adolescenții.
«În cine să am încredere?» este o întrebare la care adolescenții așteaptă un răspuns categoric. În realitate, e greu să știi exact, 100%, în cine să ai încredere. Aș spune că pentru a găsi un răspuns cât mai precis la această întrebare este nevoie să experimentezi încrederea, dar și să o oferi. Asta nu înseamnă să tratezi un prieten recent ca pe cineva căruia să-i încredințezi detalii sensibile din viața ta doar pentru că ți-a promis că o să păstreze secretul. Oferirea încrederii se realizează treptat, la fel și câștigarea încrederii. Prietenia sinceră este cea care susține, nu dărâmă alte relații, este cea care oferă suport necondiționat, nu cea care încurajează conflictele cu ceilalți. Acesta este doar un criteriu pentru selectarea celor de încredere, dar mai sunt multe altele. Eu îi încurajez pe adolescenți să relaționeze, să împărtășească opinii, să își spună punctul de vedere, pentru că în felul acesta îi pot descoperi mai ușor pe ceilalți și pot să selecteze astfel acele persoane cu care rezonează. Când adolescenții își folosesc abilitatea de a privi în sufletul lor cu adevărat, de a fi sinceri cu ei, pot să descopere mult mai ușor oamenii de încredere din jurul lor.
Dificultatea de a te integra într-o clasă apare mai întâi ca o temere. La începutul liceului orice adolescent se întreabă: «Dacă nu mă integrez?» sau «Ce să fac să mă integrez?». Cred ca e util să subliniez că «a te integra» nu e același lucru cu «a fi la fel cu ceilalți». Deși unii adolescenți pot să pară, la prima vedere, «experți» în integrare, nu este nici unul expert. Pe unii îi ajută temperamentul, pe alții educația din familie, pe unii activitățile sportive, pe alții activitățile de voluntariat sau pasiunile lor. Clasele de liceu sunt mai omogene decât cele de gimnaziu, e mai ușor să găsești persoane cu care să rezonezi, cu condiția să faceți un efort și să căutați compania celorlalți. Dacă un adolescent nu se simte mulțumit de relaționarea cu colegii de clasă și nu are nici alți prieteni de aceeași vârstă în jurul lui, atunci este posibil ca acolo să fie și o problemă emoțională. În această situație, adolescentul are și varianta să apeleze la ajutorul unui consilier școlar sau a unui psiholog.
Legat de modul în care adolescenții să gestioneze zvonurile și bârfele nu știu dacă vă pot oferi o soluție magică. Oamenii au vorbit tot timpul despre ceilalți oameni, spunând despre ei și lucruri bune, dar și lucruri rele, unele în mod intenționat. Ce vorbesc ceilalți oameni nu s-a aflat niciodată în sfera noastră de control, nu-i putem opri să comenteze. Ce putem să controlăm, să gestionăm este propriul nostru comportament, ce spunem și ce facem. Aici avem libertatea de a alege ce facem, cum facem, precum și libertatea de a cântări modul în care faptele noastre îi afectează pe ceilalți. Iar ceilalți ne judecă și în funcție de modul în care efectele faptelor noastre ajung la ei.”
În cele din urmă, liceul este o etapă care ne formează, cu momente bune și provocări, iar felul în care le gestionăm ne definește. Mulțumim doamnei psiholog Tudor Luminița pentru sprijinul și perspectiva oferită.