Mai este stilul personal… personal?
De la atelierele din Paris, pline de designeri, croitori și materiale ce capturează viziuni și sentimente în fiecare cusătură, până la blugii din Bershka pe care încă nu știi dacă să îi cumperi sau nu, moda a fost, este și cu siguranță va rămâne un factor de interes în jurul căruia oamenii vor gravita constant. Deși nu vrem mereu să recunoaștem, ( probabil pentru că, în mare parte, acest lucru se întâmplă inconștient ) în viața de zi cu zi sunt nenumărate situațiile în care judecăm persoane pe care nu le cunoaștem, doar după cum sunt îmbrăcate, cum și-au aranjat părul sau ce pantofi poartă. În doar câteva secunde, ne formăm o primă impresie și decidem ce atitudine să adoptăm față de indivizi, cu care, în cel mai probabil caz, nu vom interacționa și nu ne vom mai întâlni niciodată.
Casele de modă au fost construite pe ideea de exclusivitate. Chanel, Dior, Prada sau Louis Vuitton nu vând doar haine, ci statut, istorie și posibilitatea de a accesa o lume închisă. Runway-urile sunt spectacole atent controlate, populate de modele aproape ireal de perfecte, purtând piese care rareori ajung să fie purtate în viața reală. Pentru majoritatea adolescenților, această lume există doar prin ecran: editoriale din Vogue, dump-uri pe Instagram sau colaje bine alese pe Pinterest.
Rețelele sociale funcționează ca un filtru al modei, nu ca o deschidere. Când o nișă devine populară online, nu înseamnă că devine accesibilă, ci doar mai vizibilă. „The it girl” de pe Pinterest nu este doar un model de urmat, ci un standard: haine aparent simple, care arată de parcă au fost alese în grabă, dar care reușesc să confere o imagine coerentă, corp potrivit, viață fără urme de efort. Pentru un adolescent, diferența dintre ce apare în feed și ce poate fi trăit zilnic, este evidentă. Moda de pe ecran cere timp, bani și o imagine atent controlată, aspecte pe care e din ce în ce mai dificil să le menții în echilibru în societatea noastră.
Pentru un adolescent, moda nu începe pe podium și nu se termină într-o revistă lucioasă. Ea se întâmplă dimineața, în fața oglinzii, când încerci să decizi dacă outfitul tău spune prea mult sau prea puțin. Se întâmplă pe holurile școlii, unde hainele sunt traduse într-o limbă universală: cine arată bine mereu fără să facă un efort, cine e invizibil, cine a stat să se pregătească 3 ore înainte să vină la liceu. Între lumea perfect iluminată a runway-ului și realitatea blugilor purtați zilnic, există o diferență colosală pe care nimeni nu o menționează, dar care este resimțită de toată lumea.
Putem spune că moda vorbește în frecvențe: podiumuri îndepărtate, feed-uri care nu au un program de somn, reclame care îți șoptesc ce să vrei. În mijlocul lor, adolescenții încearcă să-și deseneze o proprie hartă, un outfit care să nu fie nici replică, nici copie, ci un fel de „eu” original care rezistă. Fiecare piesă purtată devine un punct de reper, o decizie mică care spune cine ești înainte să deschizi gura, un cod secret între tine și lumea înconjurătoare. Uneori greșesc, alteori șochează, dar totul rămâne doar al lor, pentru câteva secunde, până când următorul scroll schimbă totul, dar, în final, întrebarea rămâne: ce parte din stilul tău e cu adevărat a ta și ce parte e doar ce ai văzut că le place altora?
Articol scris de Georgescu Marian